In fiecare Duminică
9:15 Utrenia, 10:00 AM Sfânta Liturghie
săvîrşită de Părintele Bogdan,
noul Preot Paroh al Bisericii Sfântul Policarp.

Sfântul Praznic al Cincizecimii

Rugăciuni către Duhul Sfînt

“Doamne, dăruieşte-mi pocaință neştirbită şi inimă indurerată ca să pot sa pornesc cu tot sufletul in căutarea Ta!“

PS MACARIE ne cheamă la practicarea EROISMULUI DE FIECARE ZI, dar și la AFIRMAREA DEMNITĂȚII în momentele de încercare:

“Să îți aperi cerul!
Să lupți pentru veșnicia ta!

Să fii liber și demn...”

Știm că avem rădăcini în cer, știm că există o patrie în cer, așa cum există și o Biserică Biruitoare. Și suntem vii în firea noastră atâta vreme cât păstrăm legătura cu această patrie din văzduh, cu această patrie cerească, cu această Biserică a sfinților noștri.
Dacă eroii pe care-i cinstim ar fi acceptat minciuna, robia și înjosirea ființei umane, noi nu am mai fi existat astăzi. Dacă Sfinții Martiri Brâncoveni ar fi dat veșnicia pe supraviețuirea biologică; dacă eroii din Marele Război al Reîntregirii ar fi dat bir cu fugiții la Mărășești și Oituz; dacă Sfinții Închisorilor ar fi acceptat minciuna atee și samavolnicia unui regim care ticăloșește, care degradează omul, atunci noi am fi dispărut demult din istorie.

Preaiubiții mei, aceasta nu este o lecție de istorie, ci este o lecție existențială. Dacă noi vrem să fim o Biserică și o țară, dacă noi mai vrem să fim oameni, atunci să ținem calea deschisă de eroi. Să prețuim adevărul, dreptatea și libertatea. Să denunțăm minciuna, samavolnicia și tirania, așa cum ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel: „Să nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Efeseni 5, 11).

Iubite frate, iubită soră, există un eroism al fiecărei clipe, al fiecărei zi. “Iar acum sa indreptam cuvantul nostru catre subiectul ce ne sta inainte. Sfintele Pasti au trecut, Inaltarea Domnului a trecut, iar acum asteptam Sfantul Praznic al Cincizecimii.
Au fost Praznice mari si sfinte, iar acum am ajuns la o mare si sfanta perioada de pregustare si pregatire pentru acel Praznic de capatai care incununeaza randuiala ciclica a sfintelor paresimi si a Sfintei Cincizecimi.

Dupa Inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Care a desavarsit mantuirea neamului omenesc, dupa ce lumina de suflet mantuitoare a Invierii a stralucit in tot pamantul, iar Sfintii Ucenici s-au desfatat in bucuria de vesnicie arvunitoare si de neinstrainat a Invierii din morti a Invatatorului si Domnului lor, statornicindu-se in cunostinta deplina a marii biruinte pe care Hristos Dumnezeu a castigat-o asupra raului de obste si asupra mortii, si in care ei au fost chemati sa se impartaseasca (cf. Ioan 16:33; I Ioan 2: 14; 5: 4), Sfintii Apostoli, dupa cum le poruncise Mantuitorul, asteptau in Ierusalim pogorarea Sfantului Duh (cf. Luca 24. 49; Fapte 1: 4-5). Aceasta a fost de trebuinta pentru ca ei sa fie unsi si intariti intru lucrarea propovaduirii in lume a dumnezeiestii Evanghelii.
Aici le-a deschis inainte-le o mare si slavita cale, una plina de mari greutati.
Desigur ca puterea omeneasca nu ne-ar ingadui prea mult ca sa putem pasi pe aceasta cale, daramite sa urmam aceasta cale imparateasca catre sfarsitul cel biruitor.

Dar Duhul Sfant, care S-a pogorat peste Biserica Fiului lui Dumnezeu, ii va face vrednici de aceasta sarcina si-i va calauzi prin aceeasi minune prin care ei au intrat in istorie.
Si anume: El ii va face biruitori ai lumii, pe ei, care n-aveau nici sabie, nici pavaza, nici legiuni, nici vase de razboi, nici arme de atac;
El ii va arata ca pe niste mareti vulturi inaripati zburand deasupra colturilor lumii, pe ei, care nu aveau carute rapide, nici vase inaripate, nici drumuri, nici porturi;
El le va hotari ingeri care vor izgoni cetele printului acestei lumi; pe ei, care au ramas muritori, pe care i-a imbracat in slabiciunea carnii, El i-a aratat lumii ca pe cei mai bogati dintre oameni, care au castigat toata lumea pentru Hristos, pe ei, care au ramas saraci de toate bogatiile pamantesti, pribegi fara casa pe caile acestei lumi, El i-a dovedit ca niste oameni intelepti, care n-au luat nimic din filozofia greceasca, nici din intelepciunea acestui veac, dar care, cu toate acestea, in mrejele lor de pescari au prins intreaga lume, inecand toata stricaciunea paganatatii in cunostinta de Dumnezeu si in marele adanc al dumnezeiestii intelepciuni. Nu este aceasta o minune a minunilor?

Si asa, dupa Inaltarea Domnului, Sfintii Apostoli au stat intru asteptarea venirii Duhului Sfant, pe Care inca nu-L cunosteau, din Care nu gustasera si pe Care nu L-au experiat, caci Sfantul Duh nu Se pogorase inca peste Biserica.
Iar ei nu doar au asteptat acest mare dar pe care urmau sa-l primeasca, ci, dupa zisa Scripturii:

Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune si in cerere (Fapte 1:14). Iubite frate, dupa ce deunazi am praznuit Inaltarea Domnului, dupa Invierea lui Hristos, acum ca drumul nevointei s-a deschis si pentru tine, trebuie sa starui mai departe in rugaciune in asteptarea acelei mari si pline de incununare sarbatoare a Cincizecimii.

Desigur ca, de la acea prima Cincizecime din vremea Sfintilor Apostoli, Sfantul Duh a fost si va fi pentru totdeauna si cu putere in Biserica, iar harul Sau, fara a se micsora vreodata, savarseste toate Tainele in tot timpul anului.

Dar cunoaste ca de Praznicul Sfintei Cincizecimi, cand Sfanta Biserica praznuieste biruitoare varsarea Duhului Sfant peste Biserica, aceasta nu este numai o aducere aminte a unui eveniment trecut – in ciuda faptului ca acest eveniment deosebit a fost la vremea lui de o mare insemnatate atat pentru trecut, cat si pentru prezent si viitor (toate sarbatorile si Tainele savarsite in Biserica au semnificatie pentru viitor), ci aceasta este si o deosebita si preaimbelsugata varsare a Duhului Sfant in Biserica, cand harul Sau ii pecetluieste cu mare putere pe cei ce in acea zi vin cu rugaciune in biserici si, plecandu-si inimile si genunchii, se roaga sa primeasca pe Sfantul Duh in sufletele lor si binecuvantare peste vietile lor. Sfintii Apostoli, asa cum am zis, staruiau in rugaciune si in cerere, asteptand pogorarea Sfantului Duh.

Asa si tu, urmand pilda lor, roaga-te de mai-nainte, si cu rugaciune infocata gateste-te in asa fel ca harul Sfantului Duh nu numai sa te atinga ci si sa vina si sa ramana neincetat in inima ta.
Nu cugeta ca rastimpul dintre Inaltare si Cincizecime este un fel de distanta goala.

Nu, acest timp ne este dat cu un scop – acela sa ne putem pregati pentru a primi un mare har si o mare taina.


Hristos a Înviat ! Adevărat a Înviat !
Hristos S-a Înălțat ! Adevărat S-a Înălțat !

SFANTUL IOAN DAMASCHIN, DREAPTA SOCOTEALA, SMERENIE, ASCULTARE: “Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si PARE ca e bine, ci la scopul pentru care se face”

Lucrarea Sfantului Duh
Sfantul Ioan de Kronstadt

Duhule Sfinte, Facatorule de viata, Unul fiind din Sfânta Treime,
Tu esti viata si cuviinta, frumusetea tuturor fapturilor vii si neînsufletite,
Tu esti culoarea si mireasma plantelor,
Tu esti respiratia tuturor fiintelor organice si anorganice, fiindca Tu pricinuiesti rodirea, hranirea în plante, în arbori si în arbusti.
Tu uzi roadele si le aduci la pârguire prin razele de soare,
Tu luminezi prin soare, luna si stele,
Tu pricinuiesti vânturile în vazduh si valurile în râuri, mari si lacuri,
Tu le îmblânzesti, Tu pricinuiesti tunetele si fulgerele în crugul ceresc.
Tu plasmuiesti si sadesti samânta omeneasca, si o cresti, si o modelezi într-un organism minunat, cum faci si cu toti embrionii de animale.
Tu ai dat albinelor putinta sa faca faguri cu miere si paianjenului sa îsi teasa paienjenisul, iar viermilor de matase sa faca coconi.
Pâna la nesfârsita felurime împodobesti tipurile fetelor omenesti de parte barbateasca si femeiasca, potrivit felurimii popoarelor si natiilor (raselor) si a climatelor pamântesti.
Tu felurit înteleptesti în lucrurile lor popoarele si insii în parte spre îndestularea trebuintelor vietii de obste.
Tu ai luminat si luminezi cu lumina întelegerii, înteleptind pe proroci si pe apostoli, pe cuviosi si pe drepti, pe nebunii pentru Hristos si pe toti sfintii.
Tu înteleptesti pe arhitecti, pe sculptori, pe pictori ca sa lucreze în lemn, metal, granit si marmura, ca si pe mesterii care fac felurite lucruri din metal si din sticla: de la Tine este toata stiinta si toata arta.
Tu Te pleci spre mila fata de pacatosi si pentru numele lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care a luat asupra Sa pacatele lumii, curatesti pacatele celor ce cred si se pocaiesc.
Tu împaci si mângâi sufletele, renasti pe om prin Botez,
Tu împartasesti sfintenie si întarire prin Mirungere,
Tu dezlegi de pacate prin Pocainta, dupa credinta în lisus Hristos,
Tu prefaci pâinea si vinul în preacuratul Trup si Sânge al Domnului,
Tu savârsesti preotii, Tu binecauvantezi casatoria si zamislirea si pricinuiesti nasterea,
Tu dezlegi pacatele si tamaduiesti trupul prin Maslu.
Nenumarate sunt, Duhule Sfinte, lucrarile Tale cele de viata facatoare atat in natura cat si in imparatia harica a lui Hristos.
Slava Tie , dimpreuna cu Tatal si cu Fiul !!!

 

Biserica Ortodoxă Română Sfântul Policarp, Naples, Florida