Ridicarea casatoriei la inalţimea de Taina
Părintele Arsenie Boca

"Cum staţi cu sufletul?
Pregătiţi-vă de moarte, un singur lucru trebuie – mântuirea sufletului.
Siliţi-vă să vă gândiţi la moarte, îngrijiţi-vă de veșnicie!
Gândiţi-vă la moarte – mi-a spus -, nu vă îngrijiţi de cele pământești:
toate acestea sunt doar un vis, viaţa pământească este doar un vis.
Tot ce am scris în cărţile mele, totul este adevărat. Timpul este aproape: curăţiţi-vă prin pocăinţă, pregătiţi-vă de plecare.
Oricât aţi trăi aici, totul este doar o singură clipă, doar un vis!
Sfantul Ignatie Briancianinov

Cuviosul Paisie Aghioritul
Sfaturi duvonicesti


Stiti ce spune Solomon?

„Am zidit case, am sadit vii, am facut gradini, am adunat aur, am dobandit tot ce a poftit inima mea, dar la sfarsit am inteles ca toate acestea sunt desarte”[5].

Bucuria lumeasca daruieste ceva vremelnic, ceva pentru clipa aceea, nu da ceea ce daruieste bucuria duhovniceasca. Bucuria duhovniceasca este viata paradisiaca. Toti cati au trecut mai intai prin Rastignire si au inviat duhovniceste traiesc bucuria pascala.

„Pastile Domnului, Pastile”[6]!

Iar apoi vine Cincizecimea!… Iar cand ajung la Cincizecime si primesc limba de foc, Sfantul Duh, atunci toate se termina[7]. Bucuria duhovniceasca vine odata cu lucrarea duhovniceasca

– Gheronda, spuneti-ne ceva despre bucuriile ceresti.

– Si in aceasta viata exista bucurii si desfatari ceresti, iar cel care le simte se intreaba daca in cealalta viata exista ceva mai presus decat ceea ce traiesti aici. Aceste bucurii nu se pot exprima, ci doar se traiesc.

– Gheronda, cum poti ajunge la aceasta stare?

– Ca sa ajungi la starea in care sa nu poti cuprinde in tine bucuria, nici sa o poti exprima, trebuie sa iei aminte la trei lucruri: sa te misti cu simplitate, sa nu te preocupe ceilalti, sa rostesti Rugaciunea lui Iisus. Daca le faci pe acestea, va veni timpul cand vei simti atata bucurie, incat imi vei spune:

„Gheronda, am innebunit! Nu cumva am luat-o razna? Ce este ceea ce simt?”. O astfel de bucurie nebuna vei avea!

– Gheronda, ca sa aiba cineva bucurie duhovniceasca, trebuie sa fie intr-o stare duhovniceasca buna?

– Tu ce spui? Cand poate avea cineva bucurie duhovniceasca? Cand este nestatornic? Bucuria launtrica vine odata cu punerea in buna randuiala a vietii launtrice si da aripi sufletului. Daca sufletul nu se incalzeste cu lucrarea launtrica, atunci seamana cu o masina al carei motor este inghetat, si trebuie impinsa, ca sa inainteze. Pe cand lucrarea launtrica – trezvia impreuna cu supravegherea de sine, cu studiul si cu Rugaciunea – incalzeste sufletul, iar motorul porneste si incepe sa alerge. Atunci omul le nesocoteste pe toate cele din afara si face salturi duhovnicesti.

– Gheronda, dar nu este influentat daca se afla intr-un mediu neprielnic?

– Nu, nu este influentat, fiindca se misca intr-o alta atmosfera; se afla in afara acestui mediu. Si fiindca se misca intr-o alta atmosfera, acest mediu nu-l deranjeaza. Este ca si cum ar vorbi alta limba, pe care el n-o cunoaste, si de aceea nu intelege ce spun ceilalti. Si e mai bine ca nu intelege, caci daca ar intelege, fie si cat de putin, atentia i-ar fi atrasa intr-acolo. Acum insa este devotat limbii pe care o cunoaste. Astfel incepe intrariparea launtrica.

- Stiti ce este intrariparea launtrica? Care Ceata ingereasca are aripi? Heruvimii sau Serafimii? Cele „Sase aripi”[8], despre care vorbeste Proorocul Isaia, care Ceata le are?

– Serafimii, Gheronda.

– Stiti cum fac Serafimii? Bat din aripi intr-un ritm… Tot astfel bate si inima, in ritm, cand exista intraripare launtrica. Atunci viata este o praznuire.

Voi insa sunteti inca legate de sinele vostru; nu v-ati dezlegat de voi insiva si de aceea inima nu s-a eliberat, pentru a ajunge la starea aceea de a tresalta de bucurie. Ia gustati, mai copii, mai intai din aceasta bucurie si dupa aceea veniti sa mai discutam! Bucuria dumnezeiasca vine prin a da.

– Gheronda, tot omul care traieste dupa Dumnezeu se bucura duhovniceste?

– Desigur. Pentru ca cineva sa se bucure cu adevarat, duhovniceste, trebuie sa iubeasca, iar ca sa iubeasca, trebuie sa creada. Oamenii nu cred si de aceea nu iubesc, nu se jertfesc si nu se bucura. Daca ar crede, ar iubi, s-ar jertfi si s-ar bucura. Din jertfa iese bucuria cea mai mare.

– Gheronda, te bucuri cand iubesti.

– Nu, ai spus-o anapoda! Cand iubesti, te bucuri. Iar cand dragostea sporeste, atunci omul nu mai cauta bucuria pentru sine, ci vrea ca ceilalti sa se bucure.

– Adica bucuria izvoraste de undeva, in timp ce dragostea exista de la sine?

– Asa este; dragostea exista de la sine, pe cand bucuria izvoraste din dragoste. Cand daruiesti dragoste, atunci vine bucuria. Omul daruieste dragoste si primeste bucurie, adica este rasplatit cu bucuria pe care o simte. Vezi, primesti un lucru care ti se da si te bucuri de el. Altul da tot si se bucura pentru tot.

Bucuria pe care o simte omul atunci cand primeste este bucurie omeneasca, in vreme ce bucuria pe care o simte cand daruieste este dumnezeiasca. Bucuria dumnezeiasca vine atunci cand daruiesti. Bucuriile duhovnicesti sunt daruri ale lui Dumnezeu.

Cuviosul Paisie Aghioritul

Biserica Ortodoxă Română Sfântul Policarp, Naples, Florida